Mi-au fost și mie treptele stricate
De cioplitori în umbre și-n stafii
Când treptele urcau către dreptate
Și se-ancorau în stânci de veșnicii.

Dar am iertat și am uitat sudalma
Și talpa cizmelor cotropitoare,
Îmi sângerează inima și palma
La scuturat de stele căzătoare.

Ce chip de idol născocesc ciracii
Din umbre sterpe, iar apoi îl mulg,
Au uneltit șacalii și gonacii
Să-nceapă vânătorile de vulg.

Bat clopote la fiecare poartă
Și totuși doarme omul păcătos
Trezește-i , Doamne, și apoi îi iartă
Că trag la sorți cămașa lui Hristos.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website