Țărâna nu se scurge în țărână,
Țărâna se-mpreună cum s-ar ținea de mână
Nici trupul ce se trage prin rădăcini din lut
Nu a avut viață ‘nainte de-nceput.

A trebuit suflare de duh, dumnezeiască,
Să poată primul om, din luturi să se nască,
A trebuit porunca lui Dumnezeu să vină
Și lumea a-nceaput când s-a făcut lumină.

A început țărâna peste pământ să umble
Pândind-o în Eden șerpuitoare umbre;
Dar a venit o zi cu noaptea în spinare
Ademenind țărâna la porți de neascultare.

O noapte cu manta săpată-n rătăcire
A așezat păcat adânc în omenire;
Dar Dumnezeu pe om la El îl va aduce
Urcând în locul tău pe Fiul Său pe cruce.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website