În bucla timpului rămas neconfiscat
Trimit în inimă nădejdea la arat
Și nu o las să plece fără plug
Iar eu alăturea de inimă mă-îngjug.

Brăzdăm adânc ogorul de credință
În lutul rătăcirii de ființă
Și nu privim niciunul înapoi
Că Dumnezeu e-alăturea de noi.

În urmă va veni semănătorul
Sămânța s-o-mpreune cu ogorul;
V-a cântări și iar va cântări
Și lucrătorii Și-i va răsplăti.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website