În vreme ce noi ne războim între noi,
Pe ulița sufletului curge noroi;
Război de gherilă, român cu român
Îmi arde inima până în plămân.

Dar, sfarme-se odată în țăndări mândria!
Iertați-vă, oameni, iubind omenia!
De ce dinamite să spulbere drumul?
Nu știți că viața se duce ca fumul?

Ieșiți pe picioare din birtul minciunii!
Lăsați nebunia să-și vândă nebunii!
Când norii furtunii vă bântuie-n gând
Priviți către cer și nu spre pământ!

Goliți din pharul de vorbe veninul
Și cerul lăsați-l să-și umple seninul;
Desfaceți din lut păcatul lumesc!
Trimiteți rugăciuni la Tatăl ceresc!

Și eu, anonimul, plângând mă tot rog:
Popor românesc, să n-ajungi zălog.
Ajungă-ți bolirea, te scoală de jos!
Ești totuși un rege, cât stai în Hristos.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website