În fiecare zi adunăm puțin câte nimic
Și ne așteptăm ca într-o zi,
Cu tot nimicul acesta
Să cumpărăm veșnicia.

O, nepriceputul de mine!
Când mă voi opri?
Când voi începe a fi înțelept
Și a nu muri?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website