Dacă ar domni Legea Credinței
Nu am avea nevoie de constituții,
De legi după legi, omenești,
Nu ne-ar folosi armatele
Nici armele
Și nici granițele
Pentru că niciodată nu am cuceri
Ci am fi cuceriți prin iubire.

Legea Credinței nu are nevoie de bogății,
Ea însâși e bogăția,
În ea nu e întuneric pentru că ea e lumină,
Nu se scrie în cărți și tratate,
Ci se sapă și se poartă în inimă.

Ea, sieși și-ar fi deajuns;
Da. Ne-ar fi deajuns o singură lege:
Cea a lui Dumnezeu
Care spune: “Eu sunt dragoste”.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website