Dacă într-un punct timpul s-ar opri
Lumea nu ar fi lume într-o zi;
Ar fi, pe hârtie, doar fotografie
Și-n mijlocul ei: inima nevie,
Nicidecum smerită, sigur, împietrită.

Vânt nu ar sufla, nori nu s-ar mișca,
Ploi s-ar deșira și nu s-ar ruga;
Pe cărări de pâre, fulgere fac dâre
Din harfa de sunet spre capăt de tunet.

Până și lumina și-ar tăia tulpina
De vise rebele și de crengi cu stele;
Numai vremea bună șterge de pe lună
Praful fulguit de cer obosit.

Cascade de ape uită să mai sape
Cu lopeți de stropi gropile din gropi;
Fântânile-adânci ar scurma pe brânci
Cu limbi ascuțite izvoare prăjite.

S-ar vinde cătușe la prețuri reduse
Și ca bonus : mâini, ce-au împărțit pâini;
Frunzele de umbre ar prinde să umble
Cucerind tulpină prin văi de rășină,

Rătăcind copaci de părinți și frați,
Înmuind în sânge lacrima ce plânge
Și eliberând ascunziș din gând,
Destupând din paie oceane de ploaie.

Dacă s-ar opri timpul ar muri,
Viețile s-ar stoarce și nu s-ar întoarce
La oameni să intre în corturi prea sfinte
Și dumnezeiești, prin trupuri cerești.

Teo M.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website