Dacă alegi să mergi pe jos după Hristos,
Când dai de ape tulburate să nu te-ntorci,
Să nu te-ascunzi, păcatului să nu-i răspunzi;
Întoarce-le din drumul lor!
Ce pot să-ți facă?
Și poruncește apelor să tacă.

Iar valurilor inspumate le pune hamul strâmt în spate,
Le ară munții de mânie cu picături de apă vie;
Căușul ochilor au strâns izvoare care nu au plâns
Și cheamă inimi să respire iertări prin aripi de iubire

Deasupra apelor din nor
Să pui un arc de curcubeu
Să nu mai curgă din potop
Mânie de la Dumnezeu.

Ca un milos samaritean
Adu-l pe jefuit la han
Apoi, ajuns la Iordan
Să faci botezul lui Ioan

La nuntă, dacă-i vin puțin
Preschimbă apele în vin
Dar nu ‘nainte de-a fi spus:
“Este porunca lui Isus”.

Poruncă este să iertăm
Și sunt porunci să ne rugăm
Este poruncă să trăim,
Este poruncă să iubim
Și sunt porunci să nu murim.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website