Poți tu: să plângi de drag de Dumnezeu?
Atunci când eşti însetat să uiți de apă , dar să nu uiți de El?
În groapa de lei să îmblânzești fiara, că ai primit poruncă?
Să mergi pe apă când auzi chemarea?
Să laşi vama şi pescuitul, alegând păstorul?

Poți tu: să postești în timpul postului,
Apoi să-ți tai inima împrejur pentru că au împresurat-o vrăjmașii?
Să nu iubești înmulțirea pâinilor ci pe Înmulțitorul lor?
Să ieşi continuu la ușă şi să întrebi:
-Doamne, ai bătut la uşa mea?

Ai putea să iei rana aproapelui tău
Aşa cum El a luat toate rănile şi durerile lumii?
Ai putea învăța nemurirea, cu moartea pe moarte călcând?
Ar putea lacrima ta să rostească: Tată, iartă-mă?

De drag de Dumnezeu, ai putea să te opreşti
Şi șă spui: -Doamne, aş vrea să Te iau în brațe
Dar eşti infinit, de aceea
Ia-mă Tu în brațe cu nemărginirea.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website