Mă doare rana interzisă
și visul ei de a deveni lacrimă
așa cum mă doare răstignirea
care deja a devenit iertare.

Legăm laolaltă nașterea, de moarte
peste ceea ce se numește viață;
din când în când desfacem strânsoarea
și mirosim dacă viața respiră

La marginile rotundului ne oprim
lângă ultima suflare, ca apoi,
pentru că ne-am născut din nou nou,
să nu mai legăm nașterea de moarte,
călătorind pe rotundul infinitului
cu Dumnezeu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website