Cu acul spinului se coase-n rană
Pe fruntea-nsângerată sub coroană.
Să nu rămână-n drum scheletele de fum
Se cos neascultări cu ace de iertări

Cu mângâieri se coase suferința
Și izbăvirea noastră se coase cu credința
Adam își coase coastele de om
De mușcături de șarpe lângă pom

Se coase cerul de pământ pierdut
Ne coase Dumnezeu de la-nceput
Cu harul Lui, nemeritat cadou,
În ziua sfântă-a nașterii din nou

În dragoste nu poate coase ura
În rugăciune-i sfântă cusătura
Eternitatea dinspre mântuire,
L-a descusut pe om de răstignire.

Se coase ochiul lacrimii când plânge
Cu firul lacrimii făcută sânge
Iar cerul își descoase veșnicia
Să intre cei ce merg după Mesia.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website