Nu v-am făcut cu aripi -spune Dumnezeu-
Pentru că aripa care ajunge la Mine
Este inima, cugetul și sufletul vostru

Nu v-am făcut cu gheare
Pentru că nu ar fi trebuit niciodată
Să vă sfâșiați unii pe alții
Dar v-am dăruit cuvântul și gândul
Să Mă binecuvântați
Și mâini să le împreunați a rugăciune

V-am dăruit și Grădina Edenului dar ați pierdut-o
La primul joc de-a ascultarea,
Pământul vi l-am dat în stăpânire
Dar voi îl împărțiți cu îngerii căzuți;

V-am dat un chip ca al Meu
Și voi l-ați ascuns sub măști hidoase
Am trimis îngeri și sfinți să vă vorbească
Și ați fost surzi,

V-am trimis hrană din cer
Și ați ales pustiul;
Apa vie ați tulburat-o, de aceea
Nu vi se stâmpără setea

În fața Mea veniți cu spatele și rătăciți
Sunteți muți când vă chem să vorbiți
Sunteți orbi când vă arăt cerul
Și dormiți când vă chem să trăiți

V-am iertat mai mult decât se iartă
V-am iubit mai mult decât se poate,
M-am dăruit vouă pe de-a-ntregul
Și totuși nu Mă vedeți

Nu veniți la Mine când vă chem,
Cu toate poverile și apăsările voastre,
Copiii Mei,
Dar Eu, încă vă aștept acasă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website