Când ploi ruginite se-nfig în cuțite
Se-ntoarce furtuna să spintece luna
Să facă din soare cuptoare-arzătoare
Și mătură stele din țarcuri rebele

Când ploi întărite ajung rătăcite
Deșerturi de fum pun ziduri pe drum,
Lăcusta flămândă se pune la pândă
Vin semnele “ciumii din capătul lumii

Când ploi opărite din minți otrăvite
Dopate în ganguri cu lațuri din ștreanguri
Fac legile urii cu lama arsurii
Zvâcnesc constituții prin guri de erupții

Când ploi asudate pasc stelele necoapte,
La capăt de cer coloane de ger
Își leapădă locul, se joacă de-a focul
Se face apelul că-ncepe măcelul

Când ploi înțelepte peste nori fac trepte,
Prăvălesc din cer ploile de fier;
Pentru vremuri bune stau la rugăciune
Îndurarea plouă peste-o lume nouă

Când ploi cocoșate în față și spate
Tușesc a iertare la prima strigare
Iubiri ca lumina îmi udă grădina,
În lumea atee răsar curcubeie.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website