Am fost țăran care-a murit
De-atât pământ nerânduit,
În bătătura din ocol
Am fost țaran cu suflet gol

Mă doare talpa unei țări
Ca părăsirile din gări,
Iar groapa-n care mă-ngropați
Și pe aceea mi-o furați

O! patrie fără de țărani
Venim la nuntă fără bani
Și ne rugăm să fii acasă
Și îmbrăcată în mireasă

Mă doare masca ce-o purtați
Voi cei mereu nesăturați
Și mă mai doare pe de rost
Că m-ai crezut și mă crezi prost

Ce duci cu tine după moarte?
Doar rădăcina din păcate,
Maldăr de-averi rămâne jos
Să-ngroape omul păcătos

Mai pot vorbi, mai pot gândi
Încă mai pot nădăjdui
Iubirea cerului deschis
Așa cum Dumnezeu a zis.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website