Dacă există fântâni pe pământ, există fântăni și în cer,
altfel, de unde s-ar mai potoli setea și după ce
ape vii s-ar mai închina cumpăna vieții?

Dacă există izvoare pe pământ, există izvoare și în cer,
altfel, de unde ar veni ploile
și mai ales de unde binecuvântările?

Dacă pe pământ râurile izvorăsc din munți
și curg către văi,
în cer însăși munții se topesc și, picurându-se,
dau forma rotundă de pământ cu miros de cer

Dacă pe pământ suflă vânt, și în cer,
Duhul Sfânt umple sufletele cu respirații de viață veșnică

Dacă până și pământul dă roade prin albii de rădăcini,
atunci cerul este însuși dătătorul de rod
și miezul hrănitor din inima lui

Câtă vreme pe pământ dorurile ard depărtările,
îmbrățișând oameni cu nădejdi din așteptări,
cerul îmbrățișează chiar dorul cu mijlocul dorului lui

Dacă pământul se acoperă cu noapte și se descoperă cu zi,
cerul hrănește prin ochi de ferestre
adormirile și trezirile pământești
din talgerul dragostei dumnezeiești

Dacă între pământ și cer fulgerele călătoresc
pe cărarea de păr a focului,
în pieptul dintre ceruri bat inimi de stele
în ritmuri egale
cu harul cântării de laudă pentru Dumnezeul meu.

Pentru că sunt oameni pe pământ,
îngerii vor trâmbița și cei care vor auzi
se vor muta în cer, pentru ca ceea ce era vremelnic
să ajungă veșnic în prezența lui Dumnezeu,
așa cum a poruncit Creatorul când l-a făcut pe om.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website