Numai zăpezile
își dăltuiesc sărutul
în fulgi
cuibăriți pe pământ
și înveliți cu mantii
de vânt

numai zăpezile
sărută rece
de teamă a nu se topi
peste torenți
spre văi adânci
din descendenți
de colți de stânci

furați de soare
în aburi: care
vor dăltui
în altă zi
alte săruturi,
noi începuturi,
alți fulgi de nea
în pijama
când dau să cearnă
-vânzând povești-
neomenești
în seri de iarnă
dumnezeiești.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website