Mă întorc să-mi iau rămas bun
de la mine;
am uitat să o fac
la plecarea din copilărie:

mă întâlnesc umblând desculţ
prin sat,
cu tălpile bătătorite
de cât am bătătorit pietrele
şi stăpân pe o trotinetă
fără nici un cal putere,
pe care o botezasem săgeata
şi pe care creştea
adrenalina mea
atuncea când alerga
prin praful uliţei
mai iute
decât limuzinele de azi,
… din care mă cobor
puţin aplecat
să-mi iau rămas bun
dela mine.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website