Când crezi că ești stăpânul lumii
Ești praf pe cumpăna fântânii,
O iarbă care se usucă,
Abia născut, déjà pe ducă

Un abur care se ridică,
O fire-nfășurată-n frică;
Ia seama, stai tu în picioare,
Tu, umbră-atât de trecătoare?

Mărit de-o măreție-a ta
Te urci spre a putea cădea;
Uitând de cer și Creator,
Orice bogat e ceșetor.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website