Când pomii-ncep firav să-nmugurească

nu îi opriţi!

lăsaţi-i să vorbească!

 

În cer când se mai sparge câte-un nor

coboară-te din prinţ

în cerşetor

 

Când rădăcina scormoneşte glia

din seva ei

să îţi aprinzi făclia

 

Sub aripa în care zămisleşte zborul

de umbra ei

se prinde călătorul

 

Pe povârnişul anilor cărunţi

du la păscut

oceanele,  spre munţi

 

La inima umplută de iubire

aducţi omul

lângă omenire

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website