Să sigilezi
cu lacăte pe guă
ecoul bumerang
care înjură

Și să ridici
pe brațe, cuviincios,
privirea prea sfioasă
ajunsă jos.

În odăiță, singur,
când te dezbraci,
să-ntorci în rugă gândul
către săraci.

Să te descalți de praf
și de păcat
în inimi nepătate
când ai intrat.

În asfințit, genunchii,
dezleagã-ți-i să umble
slobozi ca Serafimii
printre lumini și umbre.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website